Actul III Scena 1

În Franţa. În faţa oraşului Harfleur.

Alarmă.

Intră regele Henric, Exeter, Bedford, Gloucester şi soldaţi cu scări de asalt.

REGELE HENRIC

La zidul spart daţi iureş iar, băieţi,

Sau umpleţi-l cu trupurile voastre.

Nimic în timp de pace nu te prinde

Mai bine ca smerenia şi sfiala,

Dar când îţi sună în auz războiul,

Te fă asemeni tigrului turbat.

Fă-ţi trupul coardă, toarnă-ţi foc în sânge,

Mânia să-ţi ascundă blânda-ţi fire,

Fioros să-ţi fie ochiul în orbită:

Cum prin sabordul vasului pândeşte

Un tun de-aramă. Apere-l sprânceana,

Cumplită ca o stâncă ce se pleacă

Deasupra temeliei cotropite

De cruntul şi sălbaticul talaz.

Deci umflă-ţi nările şi-arată-ţi colţii,

Răsuflul ţine-ţi-l, şi ia-ţi avântul.

Din răsputeri: pe ei, englezi preavrednici!

Voi, fiii celor încercaţi în lupte,

Acei părinţi ce se băteau pe-aici,

Ca Machedon, din zori şi până-n seară,

Iar paloşul în teacă şi-l puneau

Când nimeni nu le mai stătea-mpotrivă,

Să nu vă faceţi numele de râs,

Fiţi demni de cei căror le ziceţi tată,

Daţi pildă celor mai de rând ca voi

Şi-i învăţaţi să lupte. Voi, plăieşi,

Al căror trup e trup din Englitera,

Să văd în voi a ţarinelor vlagă,

De-al vostru neam să jur că sunteţi vrednici;

Aşa şi cred: că printre voi nu-i nimeni,

Oricât de-umil şi slab, să n-aibă-n ochi

O mândră scânteiere. Văd cum staţi,

Ca nişte-ogari zoriţi ce joacă-n lanţ.

Vânatu-i slobod. Vă urmaţi îndemnul!

Strigaţi în iureş: „Dumnezeu cu Henric,

Cu Englitera şi cu Sfântul Gheorghe!”

(Se reped toţi spre metereze. Fanfara. Salve de mitralieră.)