Mario Puzo - Nașul
monolog

   – Ce fel de oameni am fi, dacă n-am fi înzestrați cu rațiune? Dacă așa ar sta lucrurile, n-am fi cu nimic mai buni decât fiarele junglei. Dar avem judecată, putem sta de vorbă rațional unul cu altul și chiar cu noi înșine. La ce mi-ar folosi să reîncep șirul nenorocirilor, violența și tulburările? Fiul meu e mort, mi-a fost sortită această suferință și trebuie s-o îndur, fără ca cei nevinovați din jurul meu să pătimească pentru mine. Așadar, declar pe cuvânt de onoare că niciodată nu voi căuta să mă răzbun și nu voi încerca să aflu nimic din tot ce ține de trecut. Voi pleca de aici cu inima curată.

   Mai vreau să adaug că întotdeauna trebuie să ne avem în vedere interesele. Toți suntem oameni care am refuzat să ne lăsăm duși de nas sau să fim marionete care dansează după cum le mânuiesc cei de la putere. În această țară totul ne-a mers din plin. Deja, cei mai mulți copii ai noștri au parte de o viață mai bună. Unii dintre dumneavoastră aveți fii care au devenit profesori, oameni de știință, muzicieni, așa că vă puteți socoti norocoși. Poate că nepoții noștri vor fi viitorii pezzonovanti. Nici unul dintre noi nu vrea să-și vadă copiii călcându-i pe urme, e o existență mult prea dură. Ei pot fi la fel ca ceilalți, poziția și siguranța lor au fost câștigate prin curajul nostru. Acum am nepoți și sper că într-o bună zi – cine știe? – copiii lor vor fi guvernatori sau președinți, în America nimic nu-i imposibil. Trebuie să mergem în pas cu timpul. A trecut vremea armelor, a omorurilor și a masacrelor. Acum trebuie să fim vicleni ca oamenii de afaceri, numai așa se pot face mai mulți bani, numai așa e profitabil pentru copiii și nepoții noștri.

   Cât despre propriile noastre fapte, nu noi suntem răspunzători de acei pezzonovanti calibrul 90, care își arogă dreptul de a decide ce să facem cu propria noastră viață, care declară războaie, cerându-ne să ne luptăm și să le apărăm avutul. Cine spune că trebuie să ne supunem unor legi făcute în interesul lor, dar lovind în noi? Și cine sunt ei ca să se amestece atunci când ne vedem și noi de propriile noastre interese? Sonna cosa nostra, interesele noastre personale. Ne vom conduce singuri lumea, pentru că este lumea noastră, cosa nostra. Prin urmare, trebuie să fim uniți, ca să ne apărăm de orice intruși. Altfel, ne vor pune belciugul în nas, așa cum l-au pus milioanelor de napolitani și altori italieni din țară.

   Acesta este motivul pentru care renunț să-mi răzbun fiul ucis, de dragul interesului comun. Jur că, atât timp cât voi răspunde de faptele familiei mele, nimeni nu va ridica un deget împotriva nici unuia dintre cei prezenți aici, fără un motiv întemeiat sau o provocare fățișă. Sunt gata să-mi sacrific interesele comerciale pentru binele comun. Aveți cuvântul meu, jur pe onoarea mea, iar printre dumneavoastră sunt destui care știu că niciodată nu am trădat.

     Însă am și eu ceva pe suflet. Fiul meu cel mic a fost nevoit să fugă, fiind acuzat de uciderea lui Sollozzo și a unui căpitan de poliție. Acum trebuie să fac demersurile necesare ca să se poată înapoia acasă în deplină siguranță, absolvit de toate acele acuzații nefondate. Este problema mea și mă voi ocupa singur de ea. Poate va trebui să-i găsesc pe adevărații asasini sau să conving autoritățile că fiul meu e nevinovat, poate martorii și informatorii își vor retrage minciunile. Repet însă, e problema mea și cred că voi reuși să-mi aduc băiatul acasă.

   Dați-mi însă voie să vă spun că sunt un om superstițios, o slăbiciune ridicolă, pe care mă văd nevoit s-o recunosc aici. Prin urmare, dacă mezinului i s-ar întâmpla cumva un accident nefericit, dacă vreun polițist l-ar împușca printr-o pură întâmplare, de-ar fi să se spânzure singur în celulă, dacă ar apărea noi martori care să-l acuze, aș pune faptul pe seama dușmăniei unora dintre cei prezenți aici. Dați-mi voie să continui. Dacă fiul meu ar fi lovit de trăznet, voi acuza unele persoane de aici. Dacă avionul lui s-ar prăbuși în mare sau vaporul s-ar scufunda în ocean, dacă s-ar îmbolnăvi de o febră fatală, dacă mașina lui ar fi lovită de un tren, superstiția mea m-ar îndemna să dau vina pe dușmănia unora dintre cei veniți aici. Domnilor, această dușmănie și acest ghinion nu le-aș ierta nicicând. Pe lângă toate acestea, vreau să jur pe sufletul nepoților mei că nu voi încălca niciodată pacea încheiată astăzi. În definitiv, suntem sau nu mai buni decât acei pezzonovanti care au ucis atâtea milioane de oameni numai în decursul vieții noastre?

Mario Puzo – Nașul (ediția Săptămâna Financiară).
Editura Rao. București, 2007.
0 Comments

Leave a reply

© 2020 Breasla Actorilor. Your dream, our story

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending
or

Log in with your credentials

or    

Forgot your details?

or

Create Account