„Nimeni nu îşi poate prevedea drumul. Pasiunile şi dorinţele neîmplinite te pot împinge în nişte direcţii de neprevăzut. Totodată, fiecare dintre noi este stăpân pe propriul destin. Doar că alergăm, alergăm mereu. Spre ce? Spre moarte? Dacă ne-am da un răgaz de linişte, poate am reuşi să intuim calea cea bună. “Câinele meu n-are nas!”, un one-man show despre condiţia individului modern, haotic şi pasional, calculat şi introvertit, vesel şi furios, întrebându-se mereu: încotro?”
Acest spectacol este o comedie.
Omul e construit să râdă, îşi doreşte să râdă, vrea să fie înconjurat de hohote de râs. Şi dacă această dorinţă nu este consumată, refulează în frustrări nebănuite.”
